,,Doi ani de vacanță'' Capitolul I (Rezumat)

                În noaptea de 9 martie 1860, o navă de mic tonaj pe nume Sloughi se afla pe o mare foarte învolburată.

                 La pupa navei Sloughi se aflau 4 băieți cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani care se străduiau să țină piept furiei valurilor.
                 Copiii erau foarte speriați de furtună așa că Gordon și Briant i-au pus pe copii la culcare. Cei 4 băieți încă se străduiau să țină piept furiei valurilor și a vânturilor, le era mult mai ușor dacă catargul principal nu era rupt. Copii tot sperau să vadă o insulă, o bucățică de pământ chiar și o lumină, dar nu vedeau nimic.

                  După miezul nopții, o pârâitură acoperi urletele valurilor, copii au crezut că s-a rupt catargul mizenei, de fapt pânza se desprinsese din agățători. Briant și Moko reușind să lărgească frânghia vergei astfel pânza a scăpat doar cu mici tăieturi.
                  Fratele lui Briant îl chemă jos în salon să verifice de ce este apă în salon. Briant verifică toate încăperile el văzând că apa cursese de pe punte, asta însemna că nu este nicio primejdie.
                  După ceva timp nu mai aveau pânză, Briant a zis că vor înainta la fel de bine și fără.
                  Un val puternic care ajunge pe puntea navei îi azvârle pe copii peste balustradă, ei reușind să se prindă de aceasta. Ei au observat că Moko lipsește, el era de fapt lângă piciorul catargului din față, el era aproape sugrumat de funia cu care se legase să nu îl ia valul. Briant a scos repede briceagul și i-a tăiat frânghia lui Moko.
                  După lăsarea ceți și furtunii, copiii văd un țărm. Ei au ajuns la un sfert de milă de țărm unde erau numai stânci și vârtejuri.